Ovidiu Patrascu pare ca vine din perioada de glorie a fotbalului romanesc, atunci cand jucatorii intrau pe teren din pasiune si pentru suporteri, nu pentru bani. Are ceva din spiritul generatiei lui Hagi, Popescu, Lacatus si Ilie Dumitrescu si iti este greu sa il vezi printre starurile generatiei de astazi, mult mai preocupate de masini, cluburi si bombe sexy. Uitandu-te la el, iti dai seama ce ii lipseste, de fapt, fotbalului nostru.

“La mine, cred ca incapatanarea a contat cel mai mult. Multa lume imi spunea ca n-o sa ajung acolo. De ce sa n-ajung?”, spune Ovidiu Patrascu. Este proaspat campion european la FIFA 13, joc la care mai are in palmares si titlul de vicecampion mondial, o performanta la care Piturca & Co. ar trebui sa se uite cu respect. Romanul joaca agresiv, direct spre poarta, cu goluri multe si spectaculoase si faze la care isi forteaza adversarii sa isi tina respiratia.

La campionatele europene si mondiale de FIFA, gamerii joaca din placere, nu pentru miile de euro puse pe masa de organizatori. “De obicei, ne intelegem intre noi sa facem jumi-juma banii. Si jucam doar pentru titlu. Sunt lucruri care se subinteleg aproape, zicem doua cuvinte inainte de meci”, povesteste Ovvy, numele cu care e cunoscut in fotbalul pe calculator.

Scolit in Banie de Fane Stoica si de Eugen Neagoe, Patrascu putea fi unul dintre marii fotbalisti ai Craiovei. Dar aventura lui s-a incheiat repede, “dintr-o prostie”. 

Ovidiu Patrascu are doua facultati si trei masterate, unul dintre ele in Inteligenta Artificiala.

Campion al unei mari iubiri

Poate ca faceam mai multi bani din fotbal, poate as fi ajuns un jucator mediu pentru Romania, dar nu ajungeam niciodata echivalentul din FIFA, adica sa fiu cel mai bun din lume, ca Ronaldo sau Messi”, spune Ovidiu Patrascu

A inceput sa bata mingea la echipa de tineret a Stiintei, iar pe la 17-18 ani lucrurile mergeau bine. A fost si in Divizia A, rezerva, la doua meciuri, unul cu Dinamo in Stefan cel Mare si altul cu Otelul, pe terenul Universitatii. 

 “Apoi am avut o problema la picior, a trebuit sa stau 8-9 luni si de-acolo s-a cam taiat cu fotbalul. Dintr-o prostie. Am inceput antrenamentele prea tare. Iarna ai 2-3 saptamani si, trebuie sa recunosc, nu prea eram profesionist incat, pe frigul ala, sa mai ies si sa fac miscare”. Dupa pauza de sarbatori, Patrascu a fortat si a fost diagnosticat cu tendinita. “Am facut niste infiltratii care nu erau, de fapt, indicate si de acolo s-a agravat si s-a ajuns la 6-7-8 luni. Si dupa 6-7-8 luni, cand am inceput recuperarea, tot nu era de bine”.

Cand a aflat ca nu va mai putea juca niciodata fotbal la nivel inalt, Patrascu si-a regandit viata. Era cel mai bun la FIFA, in cantonamentele la care mergea cu baietii de la Stiinta, si si-a spus ca ar avea sanse sa ajunga printre primii in lume. “Jucam FIFA pe unde plecam, prin Turcia, Cipru, acolo n-aveai ce sa faci altceva decat sa joci pe PlayStation. Dup-aia am inceput sa joc cu alti prieteni la bloc, prin retea, apoi la cateva turnee nationale. Treptat, pas cu pas. Ca nu ajungi direct la mondiale sa castigi medalii”, spune el.

Succesul de la FIFA nu l-a schimbat. Nu iese in evidenta prin haine sau gadgeturi scumpe, desi salariul de jucator profesionst si premiile ii permit sa traiasca mult peste medie. De la Craiova la Bucuresti vine adesea cu trenul, la clasa a II-a, si n-o sa-l vezi niciodata in cluburile de fite. “Esti mult mai apreciat si mai respectat de cei din jur daca esti o persoana modesta si performantele tale sunt mari. Mult mai apreciat esti. Dar cand le fluturi performantele in fata, pierzi din respect”, spune el.

“M-am dus in finala si am castigat totul”

Dramatismul unui meci mare de FIFA il egaleaza pe cel al unui joc de fotbal din campionatele puternice, iar gamerii trec de la o stare la alta intr-un interval de cateva secunde. “La ultima finala mondiala jucata, am avut 1-0 in minutul 120, m-a egalat la ultima faza a meciului si am pierdut la penalty-uri. E foarte, foarte greu sa pierzi asa. Foarte greu”, spune Ovvy, care detine, probabil, recordul in lume de cele mai multe finale mondiale de FIFA: sase, dintre care patru offline si doua online. A castigat doar una, online. Titlul mondial offline e singurul care ii lipseste din palmares. 

Am tipat foarte tare la campionatul mondial online. Se joaca best of 3 pana in finala, unde joci un singur meci. Eram in semifinala, am pierdut primul meci din cele 3, si-n meciul doi avea adversarul 1-0 in minutul 90, deci era gata. Am dat doua goluri in minutul 90. Si am castigat si al treilea meci. M-am dus in finala si am castigat totul”, povesteste Patrascu.

Daca stai 8 ore si te antrenezi cu jucatori care sunt apropiati de tine, dar sub tine, n-o sa faci niciodata nimic.

Cel mai mare adversar al sau a fost, pana acum, teama ca nu se ridica la inaltimea asteptarilor in concursurile la care participa. “Eu, desi am castigat atatea titluri si nationale si internationale, eu am momente cand n-am incredere deloc in mine”, recunoaste gamerul, caruia pana de curand ii tremurau la propriu degetele pe butoane in timpul competitiilor.

Cu timpul, a prins curaj, iar faptul ca a avut experienta la propriu cu mingea l-a ajutat la inceput. Totusi, sustine ca altele au fost lucrurile care i-au permis sa puna mana pe cel mai stralucitor trofeu european la fotbal pe calculator. “Conteaza foarte mult sa fii matur in joc, sa fii calm, sa fii linistit, si sa te bazezi pe lucrurile pe care le stii cu adevarat. Normal ca daca te simti in mana si vezi ca joci bine, poti sa risti, sa faci anumite faze care poate-poate ies”, spune Patrascu.

Secretul lui sunt antrenamentele solicitante, pe care la face zi de zi, si odihna de dinaintea meciurilor importante. “Daca stai 8 ore si te antrenezi cu jucatori care sunt apropiati de tine, dar sub tine, n-o sa faci niciodata nimic. Mai bine te joci 3-4 ore intens si cu cineva care este la acelasi nivel cu tine, preferabil mai bun”, spune gamerul.

Ce-i lipseste nationalei noastre

Ovvy a vazut toata Europa, prin concursuri, a fost in Coreea de Sud de cinci ori, iar arabii i-au facut un poster in marime naturala si il platesc sa se mute la ei o luna si sa joace cateva ore cu pasionatii de acolo. Spune ca fotbalul “prinde peste tot”, iar jucatorii de FIFA de la noi din tara sunt cunoscuti si apreciati oriunde ar merge. “Romania sta extraordinar ca performanta, individual prin mine si ca echipa, unde suntem campioni europeni, ceea ce este extraordinar, nu s-a realizat la alt joc”.

Gamerii nostri sunt o comunitate unita si au inteles ca pana si fotbalul pe calculator e un joc de echipa, in care fair-play-ul e mai important decat golurile. “In alte tari, Spania, Franta, mai sunt injuraturi, mai sunt scandaluri intre jucatori. La noi nu. La noi la turnee exista respect, dupa meci se zice gg, good game, asa se zice la noi”. 

Ovvy spune ca are succes la FIFA pentru ca practica un fotbal direct spre poarta. “Nu-mi place nationala Spaniei. Imi place Germania. Au un joc agresiv, perpendicular pe poarta. Repet, nu-mi place Spania, nu-mi place Barcelona. O sa ma injure fanii echipelor, dar nu-mi place pentru ca e plictisitor, foarte plictisitor. Mie imi place sa fie antrenant”. Prefera sa urmareasca echipele care ataca direct si isi inghesuie adversarii, precum Real Madrid sau Bayern Munchen, si zice ca Anglia are cel mai frumos campionat din lume.

Ce ne lipseste noua? Ne-ar trebui un pic mai multa valoare. Cred ca totul incepe de la copii si juniori. Sunt si alte tari care nu au bani, Serbia daca nu ma insel, dar au un sistem. Copiii si juniorii sunt crescuti altfel. Ai nostri au strictul necesar cat sa nu fie dati afara din Liga I. Singurele echipe care au incercat asta au fost Viitorul Constanta cu Hagi, si la Craiova, prin scoala de fotbal a lui Giga Popescu. Si a incercat si Mititelu pe vremea cand avea bani”, spune Patrascu. 

Ii prefera pe Mourinho si Ronaldo si la FIFA, si pe gazon.

Din Romania, tine tot cu Stiinta, pentru ca e oltean si pentru ca a jucat pe-acolo, “dar Steaua e o echipa suberba”, si ii place sa-i urmareasca pe baieti. “Joaca ce imi place mie. Nu se compara cu nicio echipa din Romania. 4-2-3-1 e cel mai eficient sistem de joc si din FIFA, si din realitate. Nimeni in lumea asta nu mai joaca cu doi atacanti. Joaca cu un atacant impins si cu un mijlocas ofensiv in spatele atacantului”. 

Fotbalistul lui preferat ramane Ronaldo, si in FIFA, si pe gazon, iar ca antrenor, il prefera pe Mourinho. “Imi place mie de el, chiar daca greseste de multe ori si e prea artagos. E genul de persoana care are incredere in fortele sale”.

Un campion care vrea sa ii invete FIFA si pe altii

La 24 de ani, Ovidiu Patrascu mai are timp sa castige inca cel putin 15 campionate europene. Sunt jucatorii de FIFA si de 40 de ani. El, insa, se gandeste ce va face cand nu va mai fi in top. “Am inceput sa ma bazez pe YouTube si sa incerc sa dau drumul la altceva, pentru ca nu o sa pot la nesfarsit sa castig turnee, pentru ca solicita foarte mult mentalul, psihicul. Sa faci tutoriale, sa inveti lumea, sa faci un FIFA TV, e mai simplu. Nu zic ca nu e munca, dar nu e stresul ala de la turnee”, spune el.

Daca nu s-ar fi accidentat la picior, Ovidiu Patrascu ar fi jucat, poate, astazi, la o echipa de club din Romania. Si, cine stie, din cand in cand poate ar fi prins si nationala. Nu vede lucrurile in felul asta. Fotbalul pe gazon e mai banos, dar visul lui n-a fost sa aiba masini scumpe, ci sa faca performanta. “FIFA e mai spectaculos decat fotbalul”.