Bizarele simptome au fost descrise prima dată de astronautul Harrison Schmitt, în timpul misiunii Apollo 17. Problemele au fost observate însă la toți cei 12 astronauți care au ajuns pe Lună.

Ei manifestau simptome similare unei alergii: nas înfundat și crize de strănut, iar aceste probleme durau zile în șir până să se amelioreze.

Studiile anterioare au demonstrat că solul lunar este extrem de toxic și pe termen lung poate distruge plămânii și creierul. Praful se lipește de costumele spațiale și este inhlat în momentul în care astronauții se întorc în modulele lor.

Praful lunar poate fi un real pericol pentru viitoarele misiuni pe Lună, pentru că este extrem de abraziv. Poate chiar să distrugă straturi ale costumului spațial sau containerele folosite pentru colectarea de mostre.

Praful conține silicat, un material care se găsește și în minele de pe Terra și provoacă boli pulmonare grave minerilor care îl inhalează.

Particulele de praf miroseau a praf de pușcă, povestesc astronauții care au luat parte la misiunile de pe Lună.

Cercetătorii vor acum să afle cât de periculos este acest praf, iar pentru asta vor încerca să simuleze condițiile de pe Lună, folosind praf vulcanic dintr-o mină din Germania, care are o compoziție asemănătoare.