Potrivit studiului, aceste condiţii bune pentru apariția vieții ar fi existat nu o dată, ci de două ori, de fiecare dată pentru mai bine de zeci de milioane de ani.

Autorii nu confirmă că viaţa a existat într-adevăr pe Lună, ci precizează că pe Lună au existat condiţiilor de mediu care ar fi putut permite apariția vieții.

Factorii care indică un climat ce poate susţine viaţă includ apa în formă lichidă, o atmosferă care ar putea menţine apa stabilă pe suprafaţa, un câmp magnetic care oferă protecţie in faţa radiaţiilor solare şi cosmice şi materie organică.

Conform studiului, cel puţin câteva dintre aceste condiţii au existat pe Lună în acelaşi timp.

Ideea că Luna ar fi putut susține viață în trecut se bazează pe o serie de descoperiri făcute în ultimii ani, care arată că satelitul nostru nu este un mediu atât de uscat precum se crede. Cu miliarde de ani în urmă ar fi putut exista cantităţi considerabile de apă la suprafaţă, indică studiul.

În plus, conform unei teorii, când s-a format Luna a fost în cea mai mare măsură topită, cu un ocean de magmă care degaja gaze în aer. Aceste gaze ar fi fost suficiente pentru a crea o atmosferă.

Odată cu solidificarea magmei, este posibil ca bazine adânci de apă în formă lichidă să fi existat. Aceasta a fost prima perioadă în care Luna ar fi putut susţine viaţă.

Cea de-a doua a fost în timpul unei perioade de activitate vulcanică intensă, 500 de milioane de ani mai târziu. Acea activitate ar fi putut crea o atmosferă şi mai densă, cu mai multă apă la suprafaţa, indică studiul. Conform calculelor, apa în stare lichidă ar fi putut exista la suprafaţă pentru 70 de milioane de ani în acea perioadă.

În perioadele în care Luna putea susţine viaţă, e posibil ca aceasta să fi existat deja pe Pământ. Momentan nu ştim cum a ajuns materia organică pe planeta noastră.

Cele mai vechi dovezi de viaţă pe Pământ vin din nişte microbi fosilizaţi, cunoscuţi drept cyanobacterii. Cumva, anumite molecule s-au unit şi au evoluat ulterior în aceste cyanobacterii. Nu se ştie cât de lung a fost acest proces, însă este estimat la mai puţin de 10 milioane de ani.

Dacă ne luăm după această logică, ar fi fost destul timp pentru ceva asemănător să se întâmple pe lună, atât timp cât materia organică era acolo.

Cu toate acestea, dubiile continuă să existe. Viitoarele misiuni pe Lună ar putea, însă, colecta probe din diferitele straturi ale satelitului, care ar oferi mai multe informaţii despre perioadele de activitate vulcanică.