Cele treisprezece edificii din piatră cu baza pătrată şi formă piramidală, unice în Algeria şi în Magreb, au avut rol de monumente funerare şi au fost construite între secolele al IV-lea şi al VII-lea, în apropiere de Tiaret (250 de kilometri sud-vest de Alger).

Opiniile diferă în legătură la persoanele care au fost înhumate în acest loc - probabil demnitari. La acea vreme, regii berberi domneau în regiune asupra unor mici principate.

Construcţia celor treisprezece piramide s-au întins pe o perioadă de trei secole, într-o epocă marcată de frământări profunde în nordul Algeriei, care pe atunci era Numidia romană - declinul Imperiului Roman de Vest, invaziile vandale apoi bizantine şi începutul cuceririi arabe.

Aceşti ''djeddars'' (în limba franceză) sau ''jedars'' (în limba engleză) monumentali - de până la 18 metri înălţime şi o bază care variază între 11,5 şi 46 de metri - au fost înălţate pe două coline aflate la o distanţă de 6 kilometri, în apropiere de Frenda, trei cele mai vechi fiind pe Djebel (muntele) Lakhdar, iar restul de zece pe Djebel Araoui.

Monumente funerare

Toate conţin una sau mai multe zone (până la douăzeci în cazul celei mai mari), conectate printr-un sistem de galerii, ale căror camere funerare duc cu gândul la morminte colective. Unele dintre acestea sunt dotate cu bănci, posibile locuri de cult funerar, după părerea unor cercetători.

Grinzile din piatră de la uşile interioare sunt sculptate cu motive tradiţionale întâlnite în edificiile creştine, dar şi cu scene de vânătoare sau siluete de animale. Însă, inscripţiile - probabil latine - sunt într-o stare de degradare prea avansată pentru a putea fi interpretate. Unii cercetători au susţinut că au observat litere greceşti, în timp ce alţii au contestat acest lucru.

Unii cercetători văd în aceste monumente evoluţia tumulilor - movile artificiale din pietre, ridicate deasupra unui mormânt - şi apoi a construcţiilor funerare din pietre întâlnite în Magreb sau Sahara, vechi de mii de ani.

''Djeddars'' figurează în patrimoniul naţional algerian din 1969.

Autorităţile şi arheologii din ţară speră să le înscrie şi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, ceea ce ar permite o mai bună conservare şi studiere a acestora.

Sursa: Agerpres

Foto: Pinterest,Wikipedia