Din ce în ce mai multe cazuri în care sunt implicate dovezi legate de emoji-uri își fac apariția în tribunalele din Statele Unite.

Avocații se contrazic acum în privința interpretărilor diferite pe care le poate avea micuțul caracter ilustrat folosit pentru a exprima emoții, activități sau obiecte.

În acest context, se pune întrebarea: cum sunt gestionate nuanțele distincte ale emoji-urilor și în ce măsură constituie acestea dovezi în instanță.

„Multe tribunale nu s-au confruntat până acum cu provocarea emoji-urilor, dar cazurile sunt în creștere și, cel mai probabil, această evoluție va continua. Judecătorii nu sunt pregătiți pentru acest aflux, mai ales cei mai în vârstă, care nu sunt familiarizați cu noile tehnologii”, a declarat Jason Levine, partener al Vinson & Elkins, pentru CNN Business.

Concret, în Statele Unite, numărul acestor cazuri a crescut de la 33 în 2017, la 53 în 2018, respectiv 50 doar în prima parte a anului 2019, susține Eric Goldman, profesor de Drept la Universitatea Santa Clara.

În acest moment, nu există niciun ghid referitor la modul în care ar trebui să fie abordată această situație. Uneori, un judecător ar putea descrie emoji-ul în cauză juraților, în loc să le permită să-l vadă și să-l interpreteze ei înșiși.

În alte cazuri, acestea sunt omise total din dosarul cu dovezi. Cel mai adesea, acestea apar în cazurile de hărțuire sexuală și în situații de violență.

Un emoji cu ochii marcați cu „X” a reprezentat un adevărat punct de dezbatere într-un caz de crimă din Massachusetts din 2017. Procurorii au argumentat atunci că individul care l-a primit știa că ceva urma să se întâmple.

O altă situație în care mai apar emoji-urile sunt procesele legate de locul de muncă. De pildă, într-un caz legat de posibila încălcare a concediului medical al unei angajate, un manager i-a trimis acesteia o serie de emoji-urile „smiley face”. Avocații au ajuns, astfel, la concluzia că, de fapt, compania a fost fericită să o lase pe femeie să plece.

Există peste 2.823 de emoji-uri recunoscute prin Consorțiul Unicode, o gamă care variază de la imagini pentru mâncare și băutură la gesturi, activități și expresii faciale.

Acestea pot fi interpretate greșit, mai ales în lipsa unui text atașat, iar analiștii spun că nu pot fi considerate ca fiind un „limbaj universal”.

Acest lucru este adevărat mai ales când luăm în considerare cât de mult variază simbolurile în funcție de cultură.

Simbolul de „Like”, cel care presupune ridicarea degetului mare, a fost considerat în Orientul Mijlociu drept unul ofensator, deși în alte părți ale lumii are valențe pozitive. De asemenea, un „smiley face” este privit drept sarcastic în China.

Chiar și în acest context, emoji-urile sunt considerate ca aducând mai multă lejeritate în conversații, iar curțile de judecată le recunosc drept mostre de umor, lăsând acuzaților ocazia să argumenteze „a fost doar o glumă”.

Judecătorii devin, însă, din ce în ce mai sceptici din acest punct de vedere, cu toate că încă există mulți care aleg să omită astfel de dovezi.