De obicei, privim Luna de pe Pământ, prin straturile atmosferice, iar acest lucru construiește contextul perfect pentru ca fluxul total al luminii Soarelui care se reflectă pe suprafața lunară să nu poată fi calculate cu o precizie mai mare de 97%.

Oamenii de știință au, însă, un plan pentru a afla exact cât de strălucitoare e Luna. Asta implică utilizarea unui avion NASA de mare altitudine care zboare la 21,3 kilometri deasupra solului, adică până în stratosferă și dincolo de troposferă, cel mai gros strat care se află la baza atmosferei terestre.

Misiunea, numite Airbone Lunar Spectral Irradiance (LUSI) a realizat deja prima serie de astfel de zborurl la mijlocul lunii noiembrie și speră că planul lor îi va ajuta să realizeze măsurători cu o acuratețe de 99%.

Utilitatea acestui proiect este una mai mare decât poate părea, pentru că strălucirea Lunii influențează modul în care sunt calibrați sateliții care sunt plasați pe orbita Pământului și care monitorizează planeta – fie că vorbim despre sateliți care supravegheză vremea pe Terra sau de cei de mediu.

Pentru a le fi reglați senzorii, acești sateliți fotografiază o sursă cu o luminozitate cunoscută și o compară cu cele realizate anterior. Dacă noua imagine nu este analizată în raport cu o strălucire stabilită, atunci instrumentele de la bordul satelitului știu că senzorii trebuie recalibrați sau că sensibilitatea trebuie ajustată, informează Science Alert.

În acest scop, mulți dintre ei sunt dotați cu un panou de difuzie solară, dar acesta se degradează cu timpul din cauza radiațiilor și, în plus, nu se compară cu stabilitatea oferită de strălucirea Lunii, care este mult mai asemănătoare cu cea a Pământului.

Așa că, teoretic, Luna este sursa perfectă de calibrare – este nevoie doar de pozițiile relative ale Pământului, Lunii și alte sateliților și ar trebui să fie suficient pentru stabilirea luminozității Lunii – asta dacă ar exista măsurători precise pentru radiația spectrală.

Exact asta s-a încercat prin zborurile efectuate în stratosferă de echipa NASA, care a măsurat strălucirea lunii pe toată partea vizibilă și până aproape de spectrul infraroșu, de la 380 la 1.000 de nanometri, iar fiecare măsurătoare a avut câțiva nanometri, pentru a putea fi realizat un profil extrem de detaliat. 

Datele sunt încă în analiză, dar asta este doar o parte a problemei și, probabil, va fi nevoie de mai multe astfel de misiuni pentru găsirea răspunsului la întrebarea „cât de luminoasă este Luna?”.