In in 1976, rusii au sapat la o adancime de 2 metri in solul satelitului natural al Pamantului, Luna, si au descoperit apa. A fost cea mai importanta descoperire in domeniul astronomiei, care ar fi putut duce la crearea unei baze permanente pe Luna, in anii care au urmat.

Tarile din vest au ignorat insa total succesul sovieticilor, iar lucrarea prin care acestia isi anuntau descoperirea n-a fost niciodata citata de un om de stiinta in Occident. 

In august 1976, o sonda sovietica, Luna 24, a coborat pe satelitul natural, a sapat  solul pana la o adancime de 2 metri, a extras o cateva sute de grame de stanca si s-a intors acasa. In roca respectiva, cercetatorii au descoperit apa in proportie de 0,1%.

A fost pentru prima data in cand s-a descoperit o dovada a existentei apei pe Luna. 

Si prin programul america Apollo au ajuns pe Pamant roci lunare, in total 300 kg, care aveau si ele apa, dar cercetatorii s-au gandit ca ele au fost contaminate cu apa de pe Pamant.

Abia in 1994 misiunea Clementine a celor de la NASA i-a convins pe americani ca pe satelitul nostru natural se gaseste apa.

Profesorul Arlin Crotts de la Universitatea Columbia din New York a declarat ca "niciun alt autor nu a citat munca Luna 24", scrie DailyMail.