Aceștia au construit primele „mașinării vii”, asamblând celule provenite de la exemplare de broaște africane cu gheare în interiorul unor mici roboți care să se poată deplasa de unii singuri. Unul dintre cele mai de succes exemplare are două picioare scurte care îl propulsează atunci când vrea să se deplaseze, un altul are o gaură în mijloc pe care oamenii de știință o folosesc drept un orificiu de transportat diverse „încărcături” minuscule dintr-o parte în cealaltă.

„Acestea sunt forme de viață complet noi, nu au mai existat niciodată pe Terra. Sunt, de fapt, organisme vii programabile”, a declarat Michael Levin, cercetător la Universitatea Medford din Massachusetts. În lumea științifică, ele sunt cunoscute drept „xenoboți”.

În general, inginerii din domeniul roboticii tind să utilizeze metal și plastic pentru o construcție solidă și pentru durabilitate sporită, însă Levin și colegii săi susțin că văd clar beneficiile realizării roboților din țesuturi biologice. Atunci când se degradează, „roboții vii” se pot vindeca de la sine, iar odată ce sarcina lor a fost îndeplinită, aceștia își încetează existența, la fel ca în cazul morții organismelor vii.

Aceste trăsături unice înseamnă că viitoarele versiuni ale acestor roboți ar putea fi realizate în scopul specific de a înlătura poluarea cu microplastic existentă în oceane, de a localiza și digera materiale toxice, de a „livra” medicamente în corpul uman sau al altor animale sau de a înlătura, de exemplu, depunerile de pe marile artere ale sistemului circulator. 

„Este imposibil să cunoaștem de acum toate aplicațiile posibile pentru orice nouă tehnologie, așadar putem doar să estimăm”, a transmis și Joshua Bongard, cercetător coordonator la Universitatea din Vermont.

Roboții au mai puțin de 1 milimetru lungime și sunt realizați pe baza unui „algoritm evoluționist” care poate fi rulat de un supercomputer. Programul începe prin generarea unor configurații 3D cu o compoziție de 500 până la 1000 de celule de epidermă și celule cardiace. Fiecare „model” este testat într-un mediu virtual pentru a vedea, de exemplu, cât de departe se deplasează atunci când celulele cardiace sunt programate să pulseze. Exemplarele care obțin cele mai bune rezultate sunt baza pentru dezvoltarea și mai multor roboți similari.

Deoarece aceste celule cardiace se contractă și se relaxează în mod spontan, ele se comportă ca niște motoare în miniatură ce animă roboții, până când toate resursele de energie s-au consumat, adică un interval între o săptămnă și zece zile.

„Acum sunt foarte mici, dar scopul final este acela de a-i dezvolta și la o scară comparabilă cu dimensiunea ființei umane. Xenoboții ar putea avea vase de sânge, sistem nervos și celule complexe, formând chiar, la un nivel rudimentar, organe similare ochiului. Prin realizarea lor cu ajutorul celulelor extrase de la mamifere, acestea ar putea trăi chiar și pe uscat”, a mai explicat Levin, precizând că scopul este acela de a înțelege „software-ul care stimulează viața”. „Dacă ne gândim la defectele ereditare, la cancer sau boli cauzate de înaintarea în vârstă, toate acestea ar putea fi rezolvate dacă am ști cum să construim structure biologice, dacă am avea controlul deplin asupra creșterii și formării țesuturilor”, a mai spus acesta.