Cu o dimensiune între 57 și 130 de metri lățime, obiectul cosmic denumit 2019 OK a trecut destul de aproape de Pământ în dimineața zilei de 25 iulie, la doar 73.000 de kilometri, o distanță considerată de astronomi drept „inconfortabil de mică”.

Michael Brown, profesor asociat la Universitatea Monash din Australia, a precizat că, dacă asteroidul s-ar fi ciocnit de planeta noastră, acesta ar fi cauzat pagube devastatoare.

Conform Live Science, oamenii de știință din Brazilia și Statele Unite au descoperit acest obiect cu câteva zile în urmă, iar vizita lui surpriză a fost anunțată cu doar câteva ore înainte să ajungă în dreptul Terrei.

„Lipsa avertismentelor arată cât de rapid pot provoca pagube asteroizii potențial periculoși”, a mai spus Brown, subliniid că, deși acum pericolul a trecut, în viitor pot apărea din nou astfel de situații.

De exemplu, în 2013 un meteorit a intrat în atmosfera Pământului și a explodat deasupra orașului rusesc Celeabinsk. Impactul a avut efecte mai mari decât o explozie nucleară, iar unda de șoc a determinat distrugeri pe o rază de zeci de kilometri și rănirea a peste 1000 de oameni.

Ca o comparație, acel meteorit a fost mai mic decât 2019 OK, având un diametru de circa 20 de metri, iar ambele i-au luat prin surprindere pe cercetători.

Când 2019 OK s-a aflat în punctul maxim de apropiere față de planeta noastră, oricine l-ar fi putut zări cu ajutorul unui binoclu, sub forma unei dâre de lumină care traversa cerul.

Un factor important care a împiedicat sesizarea lui rapidă a fost acela că a călătorit cu viteză mare, parcurgând un traseu eliptic ciudat și trecând dincolo de Marte, până în orbita lui Venus, lucru care a determinat o apropiere foarte rapidă de Terra.

Evenimentul vine la doar câteva zile după ce un alt asteroid de dimensiunea unei mașini a intrat în coliziune cu planeta noastră și a explodat la câteva sute de kilometri de Puerto Rico, luând forma unei mingi de foc.

În mod similar, cercetătorii au detectat obiectul cu doar câteva ore înainte ca el să intre în atmosfera Pământului și, deși eforturile lor sunt continue, pot apărea astfel de situații neprevăzute.

De exemplu, NASA urmărește 90% dintre asteroizii care au peste un kilometru diametru și care orbitează Terra.