Spațiul și timpul se întrepătrund, iar gravitația are abilitatea de a dilata acest concept comun. Obiectele cu o masă mare s-ar putea întinde în spațiu și timp, până în punctul în care percepția noastră despre ele se schimbă, lucru cunoscut drept dilatarea timpului. Cu cât un obiect are o masă mai mare, cu atât se dilată mai mult și duce la încetinirea timpului, în raport cu el.

De exemplu, Sagittarius A* (Săgetătorul A*), gaura neagră gigantică aflată în centrul galaxiei noastre, ar fi în stare să modifice într-atât percepția timpului încât să pară că acesta stă pe loc.

Sagittarius A* are o rază de 22 de milioane de kilometri și o masă de patru milioane de ori mai mare decât cea a Soarelui. Cu alte cuvinte, este foarte densă și, pentru că este atât de grea, călătoria către centrul ei ar duce la percepția că timpul se oprește definitiv.

Oricum, dacă cineva ar fi cumva capabil să călătorească din interiorul spre exteriorul unei găuri negre, teoretic acesta ar putea să inverseze arcul temporal.

Jeff Koch, un fost profesor de fizică susține public această teorie, cu toate că există și multe semne de întrebare pe care le ridică un asemenea scenariu. Forța gravitațională a unei găuri negre este atât de puternică încât nici măcar lumina nu poate să treacă prin interiorul ei, așa că, odată ajuns într-un mediu caracterizat de singularitate, într-un punct uni-dimensional în care gravitația devine infinită iar spațiul și timpul formează o curbă duală, nu mai este loc de întoarcere.

„Nu poți evita singularitatea, pentru că, odată ajuns acolo, ești forțat să înaintezi în direcția ei. Nu poți rămâne pe loc și nici nu te poți îndepărta de singularitate”, a declarant Koch.

Totuși, acestea rămân doar ipoteze, din moment ce cea mai apropiată gaură neagră se află la 6.523 de ani lumină de Pământ, iar un an lumină este echivalentul a 5,88 trilioane de mile. Până acum, oamenii au reușit să călătorească în spațiu până la distanța maximă de 248.655 de mile (adică 400.171 kilometri), în 1970, ca parte a misiunii Apollo 13.