Comparativ cu alte animale, creierul uman are un mod unic de a se adapta la aspectele proprii limbajului. Abilitatea noastră de a vorbi, de a asculta și de a comunica unii cu alții este de neegalat, reprezentând unul dintre misterele evoluționismului.

Până acum, studierea imaginilor cerebrale ale cimpanzeilor a arătat că aceștia comunică printr-un circuit cranian similar cu cel al oamenilor, dar ideea că și speciile de maimuțe ar putea avea o structură asemnătoare este încă dezbătută. Acum, unii cercetători sunt de părere că originile limbajului ar fi apărut într-o altă pare a creierului, în zona cortexului auditiv primar al maimuțelor rhesus.

„Recunosc faptul că am fost uimiți să vedem o structură similară care era chiar în fața ochilor noștri, la primatele non-umane. Ne simțim de parcă am fi descoperit o nouă fosilă sau un strămoș necunoscut până acum”, a declarat Chris Petkov, neuropsiholog la Universitatea Newcastle din Marea Britanie, citat de Science Alert.

Dacă cercetătorii au dreptate și au descoperit cu adevărat veriga lipsă, primele legături neuronale care să conducă la formarea limbajului se poate să fi apărut mult mai devreme decât credeam. Ultimul strămoș comun al oamenilor și macacilor a trăit în urmă cu 25-30 de milioane de ani, adică mult mai devreme decât strămoșii pe care îi „împărțim” cu cimpanzeii, care au trăit acum 5 milioane de ani.

Astfel, deși este clar că limbajul uman este unic, rezultatele acestui studiu sugerează că nu suntem singurele ființe care se bucură de niveluri sofisticate ale capabilităților auditive, vocale și cognitive.

Premisa este una interesantă, dar încă mai sunt multe detalii de lămurit. Oamenii de știință sugerează că studiile imagistice care s-ar putea face în continuare pe creierele maimuțelor ar putea determina cât de departe poate fi urmărită această verigă lipsă.