Observațiile au fost făcute utilizând cel mai mare telescop poziționat în deșertul Atacama din Chile. Astfel, astronomii și-au dat seama că, deși conform teoriei gravitației emise de Isaac Newton, orbita stelei ar fi trebuit să fie eliptică, aceasta avea mai degrabă forma descrisă de petalele unei flori. Acest lucru vine să susțină faptul că steaua se comportă conform teoriei relativității.

„Teoria generală a relativității a lui Einstein arată că orbitele conturate de mișcarea unui obiect în jurul altuia nu sunt închise, așa cum susține Newton”, a declarat Reinhard Genzel, directorul Institutului de Fizică Extraterestră Max Planck din Germania.

„Efectul a fost observat pentru prima dată atunci când a fost analizată orbita planetei Mercur în jurul Soarelui, aceasta fiind prima dovadă a teoriei relativității generale. La 100 de ani distanță, am detectat același specific la o stea care orbitează centrul compact al Săgetător A*, în mijlocul galaxiei Calea Lactee, o dovadă în plus că Săgetător A* ar putea fi o gaură neagră de 4 milioane de ori mai mare decât Soarele”, a mai spus Genzel.

Într-adevăr, în lumea științei este răspândită ideea că Săgetător A* este gaura neagră situată în centrul galaxiei noastre, la 26.000 de ani lumină de Soare. Stelele orbitează în jurul ei, iar S2, astrul care a făcut obiectul cercetării, trece cel mai aproape de gaura neagră, la 20 de miliarde de kilometri, având nevoie de 16 ani pentru a face o rotație completă în jurul ei.

De obicei, orbitele nu descriu cercuri perfecte, pentru că obiectele se apropie sau se îndepărtează de steaua de referință în timpul mișcării. La fel face și S2, de aici si forma asemănătoare petalelor unei flori, care vine să întărească ceea ce stipulează teoria relativității generale.

Mai mult, cercetătorii au transmis și că „rezultatele anterioare au arătat că lumina emisă de stea experimentează și ea o intensitate relativă”, pe măsură ce se află mai aproape sau mai departe de gaura neagră.