Similar cristalelor convenționale realizate prin procesul de repetare a unor unități atomice, un cristal temporal reprezintă o schimbare ce se repetă la infinit într-un sistem care nu necesită energie pentru a intra sau a ieși din circuit.

Deși un astfel de sistem aproape că sfidează legile termodinamicii, faptul că entropia sa nu crește înseamnă că ar trebui, totuși, să se afle în zona realistă a fizicii.

În realitate, un asemenea cristal ar putea părea ca o oscilație care nu se sincronizează cu ritmul sistemului, ca întreg. Un laser care acționează asupra unui cristal temporal în mod ritmic, de exemplu, ar putea determina o reacție a particulelor doar pe anumite porțiuni. Această oscilație este un comportament caracteristic al cristalelor temporale și a fost folosit ca dovadă pentru definirea și producerea acestor tehnologii în experimente anterioare.

„Perspectiva de ansamblu este aceea că ne uităm la dispozitive care ar putea fi computerele cuantice ale viitorului și ne gândim la ele ca la niște sisteme cuantice complexe în sine. Astfel, punem computerul la treabă ca pe o nouă platformă experimentală, pentru a detecta aceste noi stări ale materiei”, a explicat fizicianul Matteo Ippoliti, de la Universitatea Stanford.

Cristalele temporale promit să fie o fereastră către noi moduri de funcționare a multor sisteme din lumea tehnologiei, oferind insight-uri referitoare la structuri cu o complexitate la fel de mare precum cea a creierului uman. 

__________________________________________________________________________________________________

Urmăriți emisiunile preferate pe protvplus.ro: