O nouă tehnologie care a ajuns deja pe orbită la bordul rachetei Falcon Heavy a Space X (încărcată, de asemenea, și cu 23 de alți sateliți, inclusiv un ceas atomic al NASA, și compartimente cu cenușa a 152 de persoane) ar putea elimina obstacolul legat de călătoriile intergalactice.

LightSail 2 este prima naveta spațială de pe orbita Pământului propulsată doar cu ajutorul luminii solare. Misiunea LightSail 2 are mai mulți pași. Prima etapă a fost reprezentată de lansarea Falcon Heavy și a altei rachete, numite Prox-1, care transportă LightSail 2.

În 7 zile Prox-1 ar trebui să plaseze pe orbită LightSail 2, acest corp cu formă de cub de dimensiunea unei felii de pâine care, ulterior, va scoate la iveală o antenă, panouri solare și va înmagazina căldura Soarelui. Cu alte cuvinte, va sta în spațiu câteva săptămâni, până când își va desface „velele solare”.

Bruce Betts, manager de program la LightSail a declarat că provocarea majoră a fost aceea de a-și da seama cum să înghesuie atât de multe lucruri într-o aeronavă atât de mică.

Racheta este dotată cu patru pânze de formă triunghiulară, care seamănă ca formă și mod de funcționare cu cele utilizate de ambarcațiuni și care sunt realizate dintr-un material electroizolant pe bază de poliesteri, foarte rezistent și cu mare putere de reflexie, dar mai subțire decât firul de păr.

Proiectul a costat 7 milioane de dolari și a fost finanțat parțial și printr-o campanie pe Kickstarter care a început în 2015.

Folosirea luminii pentru a călători în cosmos

Cele mai multe dintre navetele spațiale folosesc resurse finite pentru a traversa spațiul cosmic. Odată ce combustibilul s-a terminat, racheta nu-și mai poate controla viteza sau direcția și plutește în vid, la întâmplare.

Ce aduce în plus o navă solară este faptul că are o sursă de energie nelimitată, fiind împinsă continuu înainte de energia solară.

Lumina Soarelui constă în particule minuscule numite fotoni, care nu au masă, dar câștigă impuls pe măsură ce se îndepărtează de sursa lor. Chiar dacă puterea fiecărui foton este infimă, forța totală este suficientă pentru a pune în mișcare o „velă spațială”.

O parte din tehnica ce îi permite lui LightSail 2 să capteze în mod eficient lumina Soarelui este aceea că „pânzele” își schimbă orientarea în funcție de poziția astrului.

Aeronava utilizează magnetometre, pentru a putea detecta schimbările în câmpul magnetic al Pământului și a se orienta în consecință.

Pentru fiecare orbitare în jurul planetei, LightSail 2 trebuie să realizeze două întoarceri de 90 de grade ale „velelor ei solare”, pentru ca nava să fie ori întoarsă cu spatele către Soare, ori perpendiculară, atunci când se deplasează către sursa de lumină. Totuși, oamenii de știință nu știu exact ce se va întâmpla cu aceste pânze în spațiu și cum vor reacționa ele.

Navigarea spațială solară este un proiect care a fost enunțat pentru prima dată acum mai bine de 40 de ani. În 1976, Carl Sagan a fost invitat la „The Tonight Show” pentru a discuta despre această tehnică, iar de atunci ideea a aprins imaginația comunității de cercetători.

La aproape 40 de ani distanță, The Planetary Society aduce la viață visul lui Sagan. Acum patru ani, organizația a trimis pe orbită nava LightSail 1, dar aceasta nu s-a deplasat, la propriu, prin propulsia luminii.

Acum, LightSail 2 este gândită să orbiteze mult mai sus și să execute manevre mai complexe, cu scopul de a se îndepărta și mai mult de Pământ. Dacă acest test este unul reușit, rezultatele vor dovedi că rachetele pot explora spațiul fără să aibă nevoie de combustibil.

Această tehnică ar putea ajuta omenirea ca, în curând, să călătorească până la alte sisteme solare și să descopere, astfel, noi indicii legate de viața în cosmos.

Sursa foto: The Planetary Society