Analiza efectuată pe 13 rămăşiţe fosilizate (dinţi, falange de la mâini şi picioare, fragmente de femur) descoperite în peştera Callao, provenind de la cel puţin trei indivizi, inclusiv de la un copil, i-au determinat pe cercetători să afirme că este vorba despre o nouă specie umană, pe care au denumit-o Homo luzonensis.

Specia prezintă în acelaşi timp „elemente sau caracteristici foarte primitive, semănând cu cele ale australopitecilor şi ale altor grupuri de hominizi, dar şi moderne, apropiate de cele ale Homo sapiens”, a explicat Florent Detroit, paleoantropolog la Musee de l'Homme din Paris şi coordonatorul principal al acestui studiu publicat în revista Nature.

Aceste detalii fac din Homo luzonensis „o specie-mozaic”, a precizat cercetătorul francez. Homo luzonensis „era probabil scund, dacă judecăm după mărimea dinţilor lui”, dar „acesta nu este un argument suficient” pentru a proba o astfel de afirmaţie, a precizat acelaşi expert.

Homo luzonensis, care nu este un strămoş direct al omului modern, ar fi fost o specie înrudită, contemporană cu Homo sapiens, dar cu un anumit număr de caracteristici primitive. Două dintre fosilele analizate au fost datate direct prin metoda seriei de dezintegrare a uraniului şi au vârstele de 50.000 de ani respectiv 67.000 de ani.

Ele sunt cele mai vechi rămăşiţe umane cunoscute în Filipine, precedându-le pe cele provenind de la indivizi Homo sapiens şi care datează din urmă cu 30.000 - 40.000 de ani, descoperite pe insula Palawan, în sud-vestul arhipelagului filipinez.

Analiza morfologică a rămășițelor a rezervat oamenilor de ştiinţă mai multe surprize. Falanga proximală prezintă o curbură foarte accentuată şi inserţii foarte dezvoltate pentru muşchii ce asigură flexiunea piciorului. Ea nu seamănă cu o falangă de Homo sapiens, ci cu una de australopitec, hominid care era, probabil, în acelaşi timp biped şi arboricol.

„Nu spunem deloc că Homo luzonensis trăia în copaci, deoarece evoluţia genului Homo arată că acest gen este caracterizat printr-o poziţie strict bipedă în ultimele 2 milioane de ani”, a subliniat Florent Detroit. Reapariţia caracteristicilor primitive la Homo luzonensis se explică, probabil, prin endemismul insular, potrivit cercetătorului francez.

În perioada Cuaternarului, insula Luzon nu a fost niciodată accesibilă de pe continent. Pentru ca hominizii să ajungă acolo, ei au fost nevoiţi să găsească o modalitate pentru a traversa marea. Potrivit lui Florent Detroit, rezultatele studiului „arată clar că evoluţia speciei umane nu este liniară”. „Este complexă, mai complicată decât se credea până acum”, a adăugat el.

Sursa: Agerpres

Foto: Wikipedia


Urmărește cele mai importante știri ale zilei, pe ProTV Plus: