Strategiile vor avea în vedere abordări radicale precum răcirea asistată a Polilor și eliminarea dioxidului de carbon din atmosferă.

Inițiativa este prima de acest gen din lume și este coordonată de fostul consilier științific al Guvernului britanic, Sir David King.

„Ceea ce vom face în următorii 10 ani va determina viitorul umanității pentru următorii 10.000 de ani. În prezent nu există niciun centru major care să se concentreze pe această mare problemă”, a declarat el pentru BBC. Unele dintre tacticile avute în vedere fac parte din aria geoingineriei.

Centrul pentru Remediere Climatică face parte din inițiativa Cambridge numită „Carbon Neutral Futures” („Un Viitor fără Carbon”), coordonată de Emily Shuckburgh.
Răcirea polilor

Una dintre cele mai promițătoare idei pentru răcirea polilor este aceea de a conferi o strălucire mai mare norilor de deasupra banchizei.

Planul presupune împingerea apei mării până la înălțimea unor catarge, prin niște duze foarte mici. Astfel rezultă particule de sare care sunt injectate în nori.

Sarea îi face să aibă o suprafață mai mare și să reflecte mai multă lumină, răcind, implicit, zonele aflate dedesubt.

Reciclarea dioxidului de carbon

O altă nouă abordare este variantă numită CCS – „carbon capture and storage”. Aceasta presupune colectarea emisiilor de dioxid de carbon provenit din cărbune sau gaze toxice și depozitarea lor în subteran.

Profesorul Peter Styring, de la Universitatea din Sheffield dezvoltă un astfel de plan. Schema lui implică ridicarea unei fabrici care să transforme emisiile de carbon în combustibil, folosind căldura reziduală.

„Avem o sursă de hidrogen, o sursă de dioxid de carbon, una de căldură și una de energie regenerabilă provenită de la fabrică. Vom valorifica toate acestea și le vom transforma în combustibili sintetici”, a explicat el.

„Înverzirea” oceanelor

Altă soluție pe care centrul urmează să o exploreze este „înverzirea” oceanelor, pentru ca ele să atragă mai mult CO2.

Metoda presupune fertilizarea mărilor cu săruri care conțin compuși din fier, care accelerează dezvoltarea planctonului.

Deși experimentele anterioare au demonstrat că varianta aceasta nu merită încercată, pentru că nu duce la o absorbție eficientă a dioxidului de carbon, profesorul Callum Roberts e la Universitatea York crede că toate posibilitățile trebuie luate în calcul și, dacă se poate, îmbunătățite.

„La începutul carierei mele, oamenii s-au scandalizat la propunerile de salvare a coralilor. Acum se uită cu disperare la un ecosistem care va dispărea până la finalul secolului, așa că toate opțiunile sunt pe masă”, spune Roberts, referindu-se inclusiv la corali proiectați genetic, care să reziste căldurii excesive sau la tratarea cu chimicale a mărilor pentru a le face mai puțin acide.