Am stat de vorbă cu mai mulți autori români de Science Fiction, ca să descopăr știința din spatele povestirilor scrise de ei, încercând totodată să înțeleg pe ce anume își bazează teoriile prezentate în cărți. Am descoperit teorii foarte interesante, bazate pe cele mai recente descoperiri sau studii științifice.

Comunicarea telepatică și cunoașterea nelimitată prin conectare la Rețea

Proiectul Neuralink al controversatului Elon Musk, care ar permite comunicarea telepatică între oameni, este deja cunoscut, fiind prezentat în numeroase articole de specialitate.

Pe scurt, ideea este următoarea: oamenii vor putea să se conecteze, prin intermediul unui implant cerebral, la o rețea neurală, având astfel posibilitatea să-și comunice ideile sau chiar să interacționeze cu alte persoane fără să mai folosească limbajul. Astfel ar deveni posibilă telepatia, dar avantajele tehnologiei nu s-ar opri aici, pentru că această rețea ar face posibil accesul instantaneu al oamenilor la o cantitate nelimitată de informații. Vom cunoaște totul, fără să mai fim nevoiți să învățăm nimic.

Un proiect cu implicații atât de profunde se regăsește și în seria SF „Terra XXI”, scrisă de Adrian Mihălțianu, iar autorul îndrăznește să privească chiar mai departe de actualele limitări ale tehnologiei:

„Un tânăr născut în 2030 va avea acces încă de mic nu doar la smartphone, ci și la conexiune mintală cu Rețeaua și cu ceilalți. La 10 ani, prin 2040, va putea accesa natural orice fel de informație din Rețea doar cu puterea gândului, ca și când ar fi știut-o deja. În fața ochilor va avea câteva straturi de informație digitală despre mediul înconjurător, practic va înota prin informație. Ce va alege să facă cu toată această abundență de informație, nu știu. Și azi o avem disponibilă prin smartphone, iar lumea nu devine mai deșteaptă, ci dimpotrivă…”

O idee similară, care prezintă și o „upgradare” a speciei umane cu ajutorul unor implanturi, apare în seria „Stelarium, Regatul sufletelor pierdute”, scrisă de Ana Maria Negrilă:

„Seria este plină de tot felul de experimente genetice, de transferuri și modificare a personalității folosind implanturi. Pe Galene (planeta colonizată de pământeni în primul volum al seriei), locuitorii au acces la două rețele globale care funcționează pe principii diferite, una dintre ele fiind asemănătoare celei care ar putea exista și pe Pământ peste câteva decenii și care în roman se poate accesa folosind implanturi cu pseudo-clatrină, iar cealaltă, de domeniul SF, fiind organică și generată de existența pe planetă a unui flux de informații, mediat de niște „creiere” vegetale.”

Liftul spațial și navetele cosmice alimentate de vele solare

Tehnologiile viitorului vor contribui însă nu doar la cunoaștere, ci și la explorarea spațiului cosmic, ele fiind deja importante surse de inspirație pentru autorii români de SF. Ana Maria Negrilă prezintă în seria „Stelarium, Regatul sufletelor pierdute” un lift spațial și vele solare care alimentează navete cosmice:

„În primul volum al seriei descriu un lift spațial, pentru care am folosit articolele puse la dispoziție de oamenii de știință care lucrează deja la acest proiect. O altă tehnologie folosită în carte, pentru una dintre nave, Speranzia, a fost heliogyro solar sail, o pânză solară rotativă, de dimensiuni mult mai mici decât o pânză solară clasică, și care oferă o mulțime de avantaje. Aceste pânze solare sau „lame” se învârt în jurul unui element central al navei spațiale și sunt rigidizate doar prin acțiunea forțele centrifuge. Există deja un proiect ce cercetează acest tip de pânză, numit HELIOS (High-Performance, Enabling, Low-Cost, Innovative, Operational Solar Sail).”

Compania japoneză Obayashi Corp. își propune să construiască un lift spațial până în anul 2050, la concurență cu savanții chinezi, care vor să reușească acest lucru până în 2045. Proiectul HELIOS, pentru care NASA a realizat deja unele teste, ar putea revoluționa călătoriile spațiale, pentru că ar face posibilă deplasarea navelor doar pe baza impulsului dat de energia solară, fără să fie necesar un combustibil. Astfel, transportul ar fi sigur, ieftin și posibil pe distanțe nelimitate.

Colonizarea sistemului solar, esențială pentru viitorul omenirii

Unul dintre subiectele predilecte pentru autorii de SF îl reprezintă colonizarea sistemului solar și - de ce nu? - chiar a galaxiei. Departe de a fi o simplă ambiție, un asemenea proiect ar fi esențial pentru viitorul speciei umane, crede Lucian Dragoș Bogdan, autor al mai multor volume SF, printre care „Omul-fluture” și „Universul Frontierei”:

„Colonizarea sistemului solar cred că este esențială pentru viitorul omenirii. Oricât ne vom strădui să fim economi și ecologi, resursele Terrei sunt limitate, iar populația în continuă creștere. Așa că, dacă nu vom ajunge la un scenariu distopic de control drastic al înmulțirii, ori la o migrare (aproape) completă în mediul virtual, vom avea nevoie de spațiu și de resurse. Va fi nevoie să construim platforme orbitale, de unde va fi mult mai simplu și mai puțin costisitor să organizăm cucerirea sistemului solar, să colonizăm Luna, Marte, Centura Asteroizilor, sateliții lui Jupiter și așa mai departe. Iar asta va aduce, probabil, schimbări drastice în aspectul fizic al oamenilor, pentru că, la vremea aceea, s-ar putea să devină mai simplu și mai eficient să apelăm la modificări genetice menite să ne ajute să ne adaptăm la traiul în spațiu, decât să folosim tot felul de tehnologii pentru a ne proteja actualul trup fragil.”

Spre deosebire de alte proiecte ambițioase privind explorarea spațială, colonizarea Lunii și a planetei Marte ar putea deveni realitate în curând, fiind deja inclusă de către NASA pe lista misiunilor prioritare.

Androizii cu emoții și conștiință de sine

Ar putea avea roboții emoții și conștiință de sine? Oamenii de știință nu au deocamdată un răspuns clar, cercetările fiind încă la început, dar este evident că tehnologia avansează foarte repede în acest domeniu, iar formele de inteligență artificială pot acum să învețe singure și să interpreteze corect emoțiile umane.

Scriitorii de SF îndrăznesc să meargă însă mai departe cu speculațiile în acest domeniu, iar viitorul pe care îl întrezăresc nu este tocmai optimist. George Cornilă, autor al mai multor volume de proză, printre care „Arlequine” și „Entropic”, se teme că această tehnologie ne apropie mai mult de o distopie decât de o utopie:

„De la celularul-cărămidă până la smartphone-ul de astăzi nu pare să fie vorba despre un salt atât de mare, este, la urma urmei, bazat pe aceeași tehnologie. Când progresul se face astfel, mintea ne păcălește, căci noua creație pare familiară. E ca atunci când, fulg peste fulg, se formează un troian. Nici nu ne dăm seama cum ne apropiem de viața cotidiană a protagoniștilor SF-urilor din anii ’70-’80. Marea problemă aici este că ne apropiem mai mult de distopii decât de utopii. Avem deja surse de energie inepuizabile, inginerie genetică și implanturi electronice, precum și invenții care ar putea fi precursoarele Compendiului Eteric sau ale Debriefer-ului. Tortura psihologică (vezi tortura virtuală) se practică de multă vreme și nu pare să mai fie mult până va fi scris un cod care să le permită inteligențelor artificiale să „creadă” că au emoții — vezi povestirile „A.E.: Artificial Emotion” (cuprinsă în volumul „Arlequine”) și „Protocolul Bligh” (cuprinsă în volumul „Entropic”). Digitalizarea minții umane, androizi cu conștiință de sine sau o inteligență artificială la care să ne închinăm nu mai par niște năstrușnicii.”

Drepturile individului și „predestinarea genetică” spre infracțiuni

Avansul tehnologiei poate schimba radical și organizarea societății, iar acesta nu este neapărat un lucru pozitiv. Ne apropiem de un viitor în care „binele comun” ar putea fi invocat pentru limitarea unor libertăți individuale, iar asta se va face în baza unor noi descoperiri științifice, care ar putea demonstra „tare genetice” în ADN-ul unor indivizi.

În seria „Predestinare genetică”, scriitorul Ciprian Mitoceanu prezintă o societate în care oamenii sunt condamnați fără să comită infracțiuni, doar pe baza unor analize genetice prin care este demonstrată o predispoziție spre violență și comiterea de infracțiuni.

Chiar dacă suntem departe de o asemenea tehnologie, avansul în acest domeniu este evident, iar studiile au demonstrat deja că există predispoziții genetice în cazul unor boli fizice, dar și psihice. Tocmai de la această realitate pornește și povestea lui Ciprian Mitoceanu:

„Analizele genetice au devenit înfiorător de exacte şi pot scoate la iveală o mulţime de lucruri despre care habar nu avem. O analiză de sânge scoate la iveală multe din secretele noastre, chiar şi pe cele pe care habar nu avem că le deţinem. Ce se va întâmpla peste zece ani sau peste cincizeci? Ce o să poată spune atunci sângele despre noi? Mult mai multe decât ne imaginăm în momentul de faţă. Şi e de presupus că genetica se va întoarce împotriva noastră. Cum anume?… E posibil ca tehnologia viitorului să ne poată scormoni amintirile doar cu ajutorul unui scaner. Intimitatea, libertatea personală şi cea de exprimare vor deveni amintire, deoarece guvernele nu vor rezista tentaţiei de a-şi subordona electoratul cu ajutorul tehnologiei.”

Cum va arăta viitorul apropiat?

Ana Maria Negrilă:

Tehnologia va obliga omenirea să se schimbe. Pe de-o parte, vor exista oameni care vor fi conectați la tot ce se întâmplă și care vor folosi tot ce știința le va pune la dispoziție, dar, în același timp, vor fi și oameni care nu vor dori sau nu vor putea face acest lucru. Astfel, se va crea o discrepanță în primul rând economică, dar și socială, între unii și ceilalți, iar pe măsură ce tehnologia va avansa, această diferență va crește.

Este deci de așteptat să fim martorii unor mișcări sociale, care, poate nu vor fi neapărat violente, dar vor crea o stare de neliniște și nemulțumire subterană ce va putea fi exploatată destul de ușor de diferiți agenți provocatori. Tehnologia va coborî din ce în ce mai mult în stradă, sub forma device-urilor, dar știința, care nu înseamnă doar folosirea unor dispozitive, va continua să fie doar apanajul celor care o vor studia și înțelege.

Lucian Dragoș Bogdan:

Dacă vom evita un război mondial care să ne radă de pe suprafața pământului și/sau să facă planeta nelocuibilă, e posibil ca, înainte să treacă 100 de ani, să fi depășit deja stadiul de Singularitate Tehnologică. Viața, lumea, vor fi un „altceva”, care se sustrage puterii noastre actuale de înțelegere.

E foarte posibil ca, în viitor, concepția să fie făcută doar în laborator. În ce fel se vor modifica psihicul, afectivitatea, relațiile celor ce vor crește fără conceptul de părinți, familie etc.? Cum se va modifica legislația pentru a ieși din paradigma fixă bărbat/femeie și a se plia pe teoria fluidă a genurilor? Sau care va fi percepția unui om ce va sta conectat, simultan, la mai multe realități virtuale, în fiecare dintre ele având altă personalitate? În ce fel ni se va modifica viața când vom ajunge să trăim sute de ani, iar tehnologia și ingineria genetică ne vor fi ajutat să rezolvăm o serie de probleme care, acum, par insurmontabile? Cât va mai avea în comun cu omul actual un viitor simbiot om-mașină (cu tot ce decurge din acest melanj), sau o viitoare inteligență organică planetară, din care vor face parte popoare întregi?

George Cornilă:

Cum pe Pământ nu au mai rămas prea multe de descoperit, cel puțin nu în ceea ce privește megafauna terestră (cine știe ce încă am mai putea descoperi în adâncurile oceanelor?), nu-mi rămâne decât să fantazez la viața extraterestră, fie aceasta civilizată sau nu. Colonizarea altor corpuri cerești ar putea aduce după sine o nouă eră a descoperirilor. Ce ar putea fi mai fascinant decât să studiezi forme de viață care se supun unor reguli fundamental diferite celor de pe planeta noastră?

Adrian Mihălțianu:

Fundamentală va fi regenerarea planetei. Suntem astăzi (sper) în vârful unui munte de poluare început acum 200 de ani, prin revoluția industrială. Poate chiar vom mai urca un deceniu, cu consecințe uriașe, pe toate planurile. Dar apoi va trebui să inventăm sau să aplicăm tehnologiile necesare pentru a curăța mizeria făcută, precum și pentru a ne adapta noii clime – cu care vom petrece, probabil, următoarele două secole. Nu vom scăpa, însă, de migrația în masă dinspre sud spre nord, cu consecințele de rigoare. A, și vom putea demonstra, pentru prima dată, că există viață pe alte planete, chiar și dacă e vorba doar de viață microbiană sau vegetală, fără alte civilizații.

Ciprian Mitoceanu:

Foarte probabil, nu ne aşteaptă mare viitor. O furtună de proporţii poate şterge de pe faţa pământului un oraş de dimensiuni apreciabile; ce se va întâmpla în viitor în condiţiile în care dinamica atmosferei va atinge cote greu de imaginat în momentul de faţă? E posibil ca întreaga omenire să dispară în urma unui dezastru ecologic şi treaba asta să nu dureze decât vreo jumătate de oră. Exagerez, desigur, dar bănuiesc că, peste ceva ani, se poate întâmpla ceva care să ofere planetei un răgaz. Nu şi omenirii, din păcate... Cu câteva zile în urmă mulţi se plângeau de vremea ca de toamnă mohorâtă, acum avem caniculă... Viitorul vine peste noi, dar încă nu vrem să-i facem faţă…
 

 

Articol de Roxana Ruscior