Răspunsul s-a dovedit destul de vag, dar un nou studiu dezvăluie ceea ce ar putea fi dovezi ale existenței misteriosului corp ceresc atât de căutat.

Astronomul Michael Rowan-Robinson de la Imperial College London din UK, a realizat o analiză pe baza unor date colectate de Infrared Astronomical Satellite (IRAS) în 1983 și a găsit câteva indicii ale faptului că în acea perioadă a fost depistată existența celei de-a Noua Planete.

Aceste informații nu pot fi dovezi extrem de concludente cu privire la faptul că această planetă există sau nu, dar ne pot oferi ocazia să concepem un model care să ne ajute să aflăm unde se află acum planeta, în așa fel încât să realizăm o căutare ceva mai direcționată, în drumul nostru de a-i confirma sau infirma existența.

„Dată fiind calitatea destul de slabă a detecțiilor IRAS, limita cercetării și zona extrem de dificilă pe care s-au concentrat investigațiile, probabilitatea ca aceasta să fi fost chiar Planeta Noua nu este copleșitoare. Totuși, dat fiind interesul extrem de mare pentru această ipoteză, ar putea fi indicat să verificăm dacă nu cumva un obiect cu parametrii sugerați și în regiunea indicată este consistent cu banuielile noastre”, a transmis cercetătorul.

Găsirea acestei planete este, însă, mult mai complicată decât pare. Dacă se află undeva acolo, ar putea avea o masă de 10 ori mai mare decât a Terrei și ar putea orbita la o distanță între 400 și 800 de unități astronomice (unde o unitate astronomic este media distanței dintre Soare și Pământ; de exemplu, Pluto se află la 40 de unități astronomice distanță de Soare). Obiectul este, așadar, foarte îndepărtat și probabil că nu reflectă deloc lumina soarelui. Și, mai mult, nu știm exact unde anume se află acum.

În ianuarie 1983, IRAS a funcționat timp de 10 luni și a colectat informații scanând 96% din cer. Într-o astfel de situație, obiectele cerești mici și reci precum Planeta Nouă ar putea fi detectabile, așa că Rowan-Robinson a decis să reanalizeze datele.

Din cele aproximativ 250.000 de puncte detectate de satelit, doar trei sunt „candidate” pentru rolul de Planeta Nouă. În lunile iunie, iulie și septembrie 1938, satelitul a înregistrat ceea ce pare a fi un obiect care se mișcă pe cer, iar dacă acesta ar fi, cu adevărat, Planeta Nouă, am putea avea câteva indicii despre o eventuală orbită a sa și despre felul în care ar avea o influență asupra obiectelor cosmice din Centura Kuiper.

Rămâne de văzut, însă, dacă astronomul va reuși să confirme această ipoteză și dacă vom putea dovedi vreodată că a Noua Planetă chiar există.