Zborul este ceea ce-i entuziasmeaza pe piloti, nu mersul pe jos - asa glumea Neil Armstrong, insa primii sai pasi pe Luna, pe care i-a facut in iulie 1969, au entuziasmat o multime de oameni si i-a facut sa viseze cum nu mai visasera pana atunci. Armstrong insusi a marturisit ca imaginile pe care le-a vazut l-au impresionat profund.

Misiunea americana Apollo 11, care avea ca scop ducerea primilor oameni pe Luna, inaintea competitorilor rusi, in cursa zborului spatial, a fost un succes si l-a aruncat pe Neil Armstrong in lumina reflectoarelor.

Neil Armstrong a murit pe 25 august 2012 la varsta de 82 de ani in urma complicatiilor aparute dupa o operatie la inima.

 

Copilul pasionat de zbor devine pilot pe aeronave experimentale

Armstrong s-a nascut pe 5 august 1930 la o ferma din Ohio si a fost pasionat de zbor si avioane de cand era copil, experimentand cu machete de avioane si chiar cu un tunel de vant facut in casa. Primele joburi si le-a gasit la aeroport. La 15 ani a inceput cursuri de pilotaj si la 16 ani avea deja brevet de pilot, inainte chiar de a avea permis de conducere.

In 1947 s-a inscris la Universitatea Purdue pentru a studia inginerie aerospatiala, dar a intrerupt studiile in 1949, cand a fost trimis sa lupte in razboiul din Coreea. La 20 de ani era cel mai tanar pilot din unitatea sa. A luptat in 78 de misiuni, a fost doborat o data si a primit trei medalii de onoare. Intors acasa, si-a terminat studiile cu un masterat la o universitate din California.

La baza aeriana Edwards din California a facut teste cu peste 50 de aeronave experimentale si a acumulat 2 450 de ore de zbor. Cu avionul X-15, care detine inca recordul oficial pentru viteza atins de o nava facuta de om, Armstrong a ajuns la o viteza de 6 615 km/h si o altitudine de 63 198 m. Formatia de inginer a lui Armstrong era vizibila si in felul in care pilota, eficienta sa tehnica fiind admirata, dar si criticata de colegi. A zburat in total cu peste 200 de nave diferite, printre care jet-uri, rachete, elicoptere si planoare.

 

Misiunea spatiala Apollo 11

Primul zbor spatial al lui Neil Armstrong a a vut loc in 1966, in misiunea Gemini 8, care avea ca obiectiv prima andocare a doua nave aflate pe orbita. Desi acest lucru s-a realizat, unele complicatii au impiedicat finalizarea misiunii cu ceea ce ar fi fost a treia "activitate extra-vehiculara", cunoscuta si ca "space-walk". Vietile membrilor echipajelor au fost atunci puse in pericol

Misiunea Apollo 11 este insa cea pentru care Neil Armstrong care va ramane in istorie, datorita primilor pasi facuti de omenire pe Luna. Si putin a lipsit pentru ca Armstrong sa o rateze! El a fost initial programat in echipajul de rezerva pentru Apollo 9, ceea ce ar fi insemnat ca urma sa fie comandantul misiunii Apollo 12.

Neil Armstrong in timpul unei simulari a aselenizarii

Pe 16 iulie 1969 Apollo 11 a decolat si, patru zile mai tarziu, pe 20 iulie, nava denumita "Eagle" (vultur) a ajuns pe Luna. Aici, Armstrong a rostit cuvintele devenite celebre: "Houston, Tranquility Base here. The Eagle has landed" ("Houston, Baza Tranquility aici. Vulturul a ajuns la sol").

Neil Armstrong a coborat primul. Ni-l vom amintii cu totii spunand "Un pas mic pentru om, un salt imens pentru umanitate" (VIDEO).  Impreuna cu colegul sau Buzz Aldrin, care a coborat al doilea, au dezvelit placuta cu textul: "Aici au pasit pentru prima data oameni de pe planeta Pamant in iulie 1969 AD. Am venit in pace, pentru toata omenirea." Astronautii au adunat, in cele 2 ore si 31 de minute de explorare pe suprafata Lunii, 22 kg de material de studiu.

"Brusc, m-a lovit faptul ca acel bob de mazare, frumos si albastru, era Pamantul. Mi-am ridicat degetul si mi-am inchis un ochi, iar degetul meu a acorperit Planeta Pamant. Nu m-am simtit ca un urias. M-am simtit foarte, foarte mic", a povestit Armstrong.

Dupa un total de 21 de ore si 36 de minute pe suprafata Lunii, astronautii s-au intors pe Pamant pe 24 iulie, plonjand in Oceanul Pacific.

Neil Armstrong lucreaza la modulul lunar

Viata dupa atingerea Lunii

Notorietatea care a urmat aselenizarii parea sa-l stanjeneasca pe Armstrong, care este descris de colegi si de cunoscuti drept un om retras. Totusi, nici unul dintre ei nu sustine ca ar fi fost timid. Colegii il caracterizeaza ca fiind capabil sa-si sustina parerile in mod deschis si spun ca putea avea un umor viclean.

La un an dupa incheierea misiunii, el paraseste NASA si devine profesor la Universitatea din Cincinnati, unde a trait pana la sfarsitul vietii (25 august 2012), discret, departe de agitatia mediatica.

Neil Armstrong nu a devenit niciodata un star, in ciuda celebritatii de care a avut parte. Rareori dadea interviuri, numai unor oameni bine informati, care ii inspirau increderea ca au in vedere evenimentul aselenizarii in sine, nu pe el personal.

Nu s-a implicat niciodata in politica, nu a practicat prozelitismul, iar gestul de a semna tratatul spatial din 1967 - care declara Luna “provincie a intregii omenirii”, ce va fi folosita ”exclusiv pentru scopuri pasnice” - in contextul competitiei cu cosmonautii rusi pentru cucerirea spatiului cosmic, vorbeste inca o data despre un carcter puternic .

Intrebat de ce crede ca oamenii vor sa ajunga pe Luna, Armstrong a raspuns "Cred ca este natura umana sa incerce lucruri noi, solicitante. Omul simte nevoia sa faca aceste lucruri asa cum somonii inoata in amonte".

Poate cea mai neasteptata consecinta a ajungerii oamenilor pe Luna a fost noua perceptie asupra Pamantului. Noile fotografiile cu planeta noastra i-au facut pe oameni sa se gandeasca diferit. Contrastul intre planeta noastra, cu apa, vegetație si fenomene atmosferice si spatiul cosmic, intunecat, abstract si preponderent mineral au declansat un val de afectiune si atasament care este posibil sa stea la baza miscarii ecologice.

Vrei sa afli care sunt cele mai noi inventii din tehnologie, cele mai cool domenii ale viitorului si ideile cu care star-uri din stiinta te inspira sa schimbi lumea de maine? Exploreaza www.techschool.ro