De cate ori nu ne-am dorit un robot care sa spele vasele sau sa se treasca dimineata in locul nostru? E foarte probabil ca, intr-o buna zi, pamantenii sa fie inconjurati de creaturi cu infatisari umane care sa se ocupe de sarcinile neplacute sau dificile, un fel de sclavagism modern in care omul creeaza masinari si se foloseste apoi de ele.

Dar ce s-ar intampla, insa, intr-o clipa de nebunie, in care robotii ar porni o revolta impotriva noastra? Ne raspunde la intrebare scriitorul SF Ovidiu Bufnila, premiat pentru cartile sale in SUA, Marea Britanie si Romania. Volumele lui, de la Jazzonia, publicat in 1992, si pana la Norii, aparut in 2005, i-au incantat pe fanii geniului stiintifico-fantastic de pretutindeni. Singurul film SF facut pana acum in Romania, Bariera (1994), cu Serban Ionescu si Tora Vasilescu, este realizat dupa ideea lui.

Mai multe idei care pot schimba lumea, pe TechSchool.ro


„Cand va fi construita prima fabrica de androizi, totul se va prabusi: religia, sistemul politic traditional, principiile si valorile”

Rep.: Ce sunt androizii?

O. Bufnila: O definitie ar distruge acest aspect tulburator al imaginatiei umane. Plasmuirile, papusile de lemn, automatele, pana si armurile din evul mediu, statuile de lut, de lemn, din bronz, androizii de astazi, fiintele clonate sunt parte a acestei aventuri demiurgice a rasei umane. Androizii, robotii cu forma umana, mult mai aproape de noi decat frigiderele, calculatoarele, aspiratoarele, masinile de cusut si automobilele de lux, exprima inteligent si teribil Misiunea noastra de a transmite Informatia. Uneori ma intreb daca nu cumva noi am devenit excesiv de trufasi si de ingamfati. Caci totul pare nascut in Univers pentru a proteja si pentru a transmite Informatia. Androizii sunt astfel una din expresiile acestei stari informationale devastatoare si incredibile. Un ansamblu de piulite, de racorduri, de articulatii de metal sau de plastic, pastreaza Informatia. Nu noi suntem importanti, ci faptul ca informatiile, ca si cum ar fi independente de noi, au gasit o cale de a se propaga, de a se multiplica. E excesiv tulburator!

Rep.: Cand vor folosi oamenii androizi? Cand se vor produce acestia la scara larga?

O. Bufnila: Intr-o buna zi, androizii vor exista cu adevarat. Si, mai mult, mai tulburator si in mod sigur ingrozitor: acel ceva care a definit deja noua forma de existenta ne impinge pe noi, oamenii, sa muncim pe branci pentru a dezvolta inteligenta acestei noi forme de existenta. E ca si cum noi oamenii avem misiunea de a naste o noua forma de existenta. Cand va fi construita prima fabrica de androizi, probabil ca in acest mileniu, totul se va prabusi: religia, sistemul politic traditional, principiile si valorile. Nu e un punct de vedere fatalist. Mie imi vine sa rad. E mai degraba un avertisment. Noi, intr-un fel sau altul, ne jucam cu androizi din vremuri imemoriale, de la papusile de carpa folosite in magia neagra.

Rep.: Cati roboti vom avea atunci?

O. Bufnila: Pai daca top managementul fabricilor de androizi va reusi sa vanda toata productia in toate tarile, afacerile cu androizi vor exploda, vor fi cotate la bursa si lumea se va schimba total. Dar deja avem roboti si ma gandesc la robotii de bucatarie. Roboti sunt peste tot: in armata, in constructii, in medicina. Androizii inca intarzie sa apara. Dar vor aparea cu siguranta si vor umple toate sferele vietii sociale, de la politica, la sport. Va fi extraordinar de palpitant, nu-i asa. Dumnezeule, androizii vor fi cu milioanele pe intreg Pamantul pentru ca oamenilor le place la nebunie sa se joace.


„Ce chestie simpatica, nu? Sa ai in loc de stomac un carburator!”

Rep.: Cum va influenta existenta androizilor comportamentul uman?

O. Bufnila: Exista ideea preconceputa ca robotii si androizii ne vor ajuta sa avem mai mult timp liber. Dar si acum avem timp liber si-l omoram cu tot felul de prostii. Exista ideea preconceputa ca robotii si androizii vor face muncile grele, iar noi vom huzuri. Dar si acum tragem chiulul cand putem, oriunde am fi si orice am face. Exista ideea preconceputa ca robotii si androizii ne vor da la cap si ne vor scoate din scena in urmatoarea mie de de ani. Dar nu ne caftim noi pe viata si pe moarte de dimineata si pana seara? E probabil sa devenim noi insine niste androizi sofisticati si astfel sa construim o alta fiinta in Univers. Probabil ca, avand un spectru de libertati infinit largit fata de noi cei de astazi, omul de maine, renascut, va avea alte valori, va iubi altfel, va avea altfel de emotii, poate mai profunde. Un astfel de om va putea privi sfarsitul unei supernove si va incerca emotii fantastice. S-ar putea ca alti oameni sa devina un transformer autentic. Ce chestie simpatica, nu? Sa ai in loc de stomac un carburator! Alti oameni vor putea calatori intr-o gaura de vierme, unde totul e dat peste cap, unde timpul nu mai e timp, iar mainile pot fi ganduri, iar strazile pot fi straluciri de stele, iar metaforele sa fie bune de mancat. Un lucru e cert: aparitia androizilor, cu adevarat, va schimba total omenirea.

Rep.: Pot androizii sa fie considerati o forma moderna de sclavagism?

O. Bufnila: Nu, categoric nu. Dar s-ar putea sa gresesc. In viitor, adica peste un ceas doar, cineva va scrie Carta Drepturilor Androizilor si atunci va fi o nebunie de nedescris.

Rep.: Androizii pot face omul sa se izoleze de alti oameni?

O. Bufnila: Oamenii pot hotari ce vor face si cum se vor simti construind mereu noi lucruri surprinzatoare. Daca noi conducem o masina respectand Codul Rutier, fara fitze in trafic, fara show-uri auto mortale, atunci se cheama ca suntem responsabili. Daca vom fi etern iresponsabili si o banala foarfeca ne poate izola de restul lumii. Ca atunci cand, suparat pe prietenii tai, ii tai cu foarfeca dintr-o fotografie de la petrecerea de majorat.


„N-am merita, oare, o scatolceala serioasa dupa cate mizerii de razboaie am pus la cale pana acum?”

Rep.: Unde suntem acum in domeniul dezvoltarii inteligentei artificiale?

O. Bufnila: Foarte departe. Internetul e raspunsul la aceasta intrebare. Si antena din pasaportul international. Si bip-ul din pantofii de sport ai copiilor. Si Vangelis. Si YouTube.

Rep.: Credeti in Apocalipsa robotilor? Cum ar putea fi ea prevenita?

O. Bufnila: Apocalipsa robotilor si androizilor e un joc 3D bestial. Credeti ca oamenii vor rata sa-l joace? Eu nu cred. De la Doom2 la Avatar e o placere nebuna. Apocalipsa androizilor este insa atat de atragatoare, incat s-ar putea sa nu ne mai omoram noi intre noi, americani cu rusi, zulusi cu burundezi, afgani cu francezi, vietnamezi cu americani, ci sa imaginam niste jocuri reale cu androizi. Pana cand androizii se vor satura sa tot fie ciuca batailor si se vor razvrati si ne vor lua in suturi. Si ma intreb, n-am merita, oare, o scatolceala serioasa dupa cate mizerii de razboaie am pus la cale pana acum? Dar speram ca buna ratiune va functiona si nu va fi scurtcircuitata de nesabuinta. Depinde ce vor simti oamenii din viitor, depinde de ei daca vor avea ambitia de a pastra nealterata frumusetea umana. Daca nu, atunci romanele SF cele mai amenintatoare vor deveni realitate.

Rep.: Cum putem construi roboti astfel incat sa nu ne distruga civilizatia?

O. Bufnila: Putem sa construim ce vrem. Important e sa nu ne pierdem uzul ratiunii.

Rep.: Ar fi suficiente Legile lui Asimov? Ar trebui completate?

O. Bufnila: Legile lui Asimov sunt doar incercari literare, nu pot opera in realitate. Ele nu pot fi legi pentru ca sunt discriminatorii la fundament. Pot fi doar niste instructiuni dintr-o carte tehnica a androizilor. Numai ca asa cum am spus pana acum, chestiunea androizilor e mult mai complexa decat pare si nu poate fi tratata numai dintr-un unghi de vedere.

Rep.: Avem motive sa ne temem de roboti?

O. Bufnila: Avem doar motive pe lumea asta sa ne teme de noi insine si de actiunile noastre.

Rep.: Ce intrebari de natura etica ridica robotii?

O. Bufnila: Multi copii spun un lucru tulburator atunci cand parintii ii cearta sau ii bat: nu eu am cerut sa ma nasc. Din aceasta afirmatie fundamentala se naste Etica.


„Am invatat extrem de multe lucruri utile despre oameni vizionand Star Wars”

Rep.: Cum contribuie literatura SF la dezvoltarea roboticii?

O. Bufnila: Imaginatia umana e un teritoriu nesfarsit, plin de surprize placute si teribile, dar si de catastrofe. Nu toti inventatorii au citit SF, iar multi scriitori SF nu se inspira din nebuniile tehnologiilor. Cred mai degraba ca a-ti imagina tine de o stare interioara pe care o poti dezvolta pentru ca sa nu devii o leguma, un numar, o inscriptie oarecare in aceasta realitate care de multe ori intrece imaginatia. In toate este pornirea noastra demiurgica de a crea, de a scormoni, de a ne juca de-a Dumnezeu. Asta acopera un sentiment profund al nostru de neliniste, de nesiguranta, de teama si de singuratate intr-un Univers neiertator, provocator, indefinit, mereu surprinzator si periculos.

Rep.: De unde vin pasiunea si viziunea unui scriitor SF?

O. Bufnila: Din copilarie am simtit ca tot ceea ce vad in jur trebuie sa fie altfel decat felul in care vad eu. Din copilarie mi-am dat seama ca trebuie sa fie alte intelesuri decat certurile, invidia, ura, maririle efemre, ideologiile, razboaiele fara de sfarsit, intrigile, decaderile sau victoriile de-o clipa. Adevarul e valurit in profunzimile Universului si noi trebuie cumva sa-l descoperim. Adevarul Ultim nu vine niciodata prin email, pe Facebook sau printr-un SMS. Adevarul Ultim tine de Revelatie.

Rep.: Aveti un robot preferat sau o scena preferata cu un robot?

O. Bufnila: R2-D2 din Star Wars este unul dintre cei mai haiosi roboti pe care i-am vazut in viata mea si am vazut o multime. R2-D2 e simpatic si rezolvitor. Nu este o fieratanie insipida. Ai zice ca are suflet. L-am studiat atent in toate episoadele din Star Wars, e un tovaras ideal, plin de umor pe care ti l-ai dori in preajma. R2-D2 e acel prieten pe care ti-l doreste orice copil, plin de inventivitate, comic, iertator, gata, gata sa-ti faca orice hatar, sa-ti indeplineasca orice dorinta. Mai mult, R2-D2 are tot timpul de indeplinit tot felul de misiuni secrete care-i dau nu numai o aura magica dar si o importanta demna de invidiat chiar si de un om obisnuit asa ca mine. Companionul lui, C3P0, este mult mai aproape de forma umana, are comportament si atitudini umane, e mucalit si mereu intra in tot felul de incurcaturi din care-l scoate R2-D2. Parca ar fi Stan si Bran ai roboticii. Un robot simpatic si un android mucalit. Scenele cu ei sunt memorabile. Imi plac foarte mult scenele cu ei. Am invatat extrem de multe lucruri utile despre oameni vizionand Star Wars. Construim din vremuri imemoriabile tot felul de papusi mecanice, tot felul de roboti si androizi doar, doar vom da, din intamplare peste Adevarul Ultim. De fapt asta e marele secret: inventam roboti pentru ca sa invatam lucruri noi, esentiale si tulburatoare despre noi insine.