Cei care văd această imagine au impresia că rombul din centru se deplasează în direcții diferite, în cadrul aceleiași fotografii, deși el stă tot timpul pe loc.

Percepția este dată de marginile ușor dinamice și de luminozitatea bine dozată din fundal, în așa fel încât creierul să creadă că rombul alunecă în jos sau în sus, spre dreapta sau spre stânga.

Oliver Flynn și Arthur Shapiro, cercetători la Universitatea Americană din Washington DC, au publicat această iluzie, pe care ei au numit-o „Diamantul Perpetuu”.

Efectul este creat atunci când fundalul imaginii și marginile figurii interacționează în moduri distincte, „păcălind” modul în care creierul procesează informațiile.

Stimulii diferiți sunt receptați diferit, așa că oamenii de știință au putut să disece procesul, în așa fel încât să arate exact cum se modifică localizarea rombului sesizată de ochiul uman. De exemplu, la înlăturarea marginilor dinamice, forma apare ca fiind statică.


„Iluzia produce senzația de mișcare continuă și fără echivoc, cu toate că figura nu își schimbă niciodată poziția, la modul propriu. Fenomenul se produce în jurul unui diamant stabil parțial iluminat, încadrat de patru dungi fine, pe un layer care ține locul unui background”, se arată în studiul citat.

Pătratul din spatele diamantului este împărțit în patru sectoare, iar lateralul rombului este gândit în așa fel încât să „clipească” la intervale stabilite.

De exemplu, iluzia prin care vedem forma ca deplasându-se în sus se produce atunci când avem ambele margini de sus al încadraturii percepute înaintea fundalului.